,,Cărările Mântuirii"

,,Cărările Mântuirii"

luni, 30 ianuarie 2012

Despre aghiazma sfantului Trifon

   

                        
     Această zi este considerată prima mare sărbătoare a calendarului agricol, pomicol şi viticol. Sfântul Trifon este cel care apără viile şi livezile de omizi, lăcuste, viermi şi gândaci. Era zi nelucrătoare, pentru ca holdele să nu fie atacate de insecte. Viile, livezile şi grădinile sunt stropite cu aghiazmă pentru a fi ferite de mană, piatră şi ger.
     Sf. Trifon este patronul lupilor, având legătură cu Sf. Petru şi lupii acestuia. El este şi apărător de rele şi de durere, spunându-se că cine nu îl respectă se îmbolnăveşte de „ducă-se pe pustii”.
     Istorisirile populare spun că numele de Trif Nebunul provine de la faptul că a speriat-o pe Maica Domnului, când aceasta se ducea la biserică după 40 de zile de la Naşterea lui Iisus Hristos.
Tradiţii:
       Trifon se ţine pentru că el, făcând minuni, îi poate scăpa de multe nenorociri ce ar fi să cadă asupra omului. Apoi îi scapă de boale, de moarte, căci sfântul se roagă lui Dumnezeu, iar Dumnezeu lungeşte viaţa acestor oameni, care ajung până la adânci bătrâneţe.
      Despre Sf. Trifon spun că a păzit pe fecioara Maria, când a ieşit cu pruncul Iisus la biserică, de câinii lui Sf. Petru (de iarnă), care, păscând vite, n a băgat de seamă că câinii lui au sărit la fecioară s o muşte. Atunci fecioara Maria, drept mulţumită, a făcut pe Trifon stăpân peste lăcuste, viermi şi alte gângănii, dându i puterea de a le orândui să facă stricăciuni în holdele acelora care nu l vor serba, iar lui Petru i a zis: „Petru, câinii tăi să se facă lupi de azi înainte şi să ţi mănânce întâi vitele tale“.
      Trif e patronul lupilor. Cine lucrează în ziua aceasta, cine nu o serbează acela trebuie numaidecât să aibă daună din partea lupilor, în decursul anului, din vitele sale.


      Sf. Trifon ţine lăcustele legate în lanţ de fier.  Odată au venit lăcustele. Toţi oamenii din sat au făcut treabă – unii ducându se să alunge lăcustele, iar alţii în altă parte. Numai o babă n a făcut nimic, ci a stat acasă şi s a rugat sfântului să i ferească holdele. Când s a observat, la toţi făcuseră lăcustele stricăciuni mari, dar de holdele sale nu se atinseseră.
 
  Trif Nebunul este stăpânul şi patronul omizilor, gândacilor şi al tuturor gujuliilor celor stricăcioase. În acest scop pe alocuri se obişnuieşte să se comande preotului sfinţirea apei, cu care sunt stropiţi mai apoi pomii şi semănăturile, crezând că apa aceasta stopează înmulţirea exagerată a insectelor dăunătoare.
        În ziua de Trif se întâmpină iarna cu vara.
Obiceiuri: Gurbanu viilor.
       În dimineaţa zilei de 1 februarie bărbaţii mergeau la vie. Înainte de a pleca din sat, strigau: „Hai să mergem la Gurbanu!“ Ajunşi în câmp, fiecare proprietar tăia din vie câteva corzi, cu care se încingea pe piept, îşi făcea cunună, pe care o punea pe cap şi se încingea în jurul brâului. Dezgropau sticla sau plosca îngropată de cu toamnă şi se adunau în jurul unui foc aprins pe o înălţime. Acolo mâncau, beau, jucau, săreau peste foc, se stropeau cu vin. Seara bărbaţii se întorceau în sat, cu făclii aprinse, şi continuau petrecerea în familie. Este posibil ca în vechime (aşa cum arată numele turcesc al obiceiului, Gurban), să se fi jertfit o oaie sau un berbec.
        Femeile nu lucrează şi dau câte un căuş sau găvan de mălai la cerşetori, pentru ca lăcustele, cărăbuşii şi alte gânganii să nu strice sămănăturile.
       Se dă de pomană mămăligă, ceapă şi sare.
Apărător de rele şi durere: Deoarece Trif a înnebunit, de aceea unii serbează ziua lui pentru nebuneală, temându se să nu înnebunească şi ei ca dânsul.
 Sf. Trifon se serbează fiindcă îi apără contra ciumei şi a gângăniilor ce vin asupra holdelor.
Femeile lipesc în această zi prin case, zicând că lipesc gura omizilor.
 Sf. Trifon e sărbătoarea paserilor. E bună pentru boale de găini şi alte paseri.
O seamă de români serbează ziua aceasta pentru scutirea de lupi şi pentru alte fiare sălbatice, anume ca să nu le atace şi să le mănânce vitele şi mai cu seamă oile, fiindcă Sf. Trif, după cum spun unele legende, e patronul lupilor.
 În ziua de Sf. Trifan podgorenii se duc cu preot la vii, de fac sfeştanie viilor, ca să fie roditoare şi păzite de grindină şi mană.
 Podgorenii se duc la vie, taie coarde de viţă în patru locuri, în formă de cruce, iar deasupra toarnă vin (pe coarda tăiată), pun sare şi înfig o bucată de slănină şi una de pâine, ca să sporească rodul. În alte părţi se mătură coşul în ajunul lui Sf. Trifan, se ia această funingine, cu cea din ajunul Bobotezei şi lui Sf. Vasile şi se presară prin vie. Apoi se botează via cu agheasmă de la Bobotează, ca să fie ferită de mană, de piatră, de ger şi să aducă rod mult.
Despre vreme: Dacă în ziua de Sf. Trif nu este omăt, se va pune, iar dacă este omăt, apoi se va sparge.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu