In traditia ortodoxa, din momentul in care o icoana
ii reprezita pe Hristos, pe Maica
Domnului sau un anumit sfant, ea devine un fel de releu al prezentei lor, al
influentei si actiunii lor asupra noastra. Desigur, icoana nu este decat o
bucata de lemn, care nu are nimic divin in sine; insa datorita faptuluica ii
reprezinta pe cuvantul lui Dumnezeu cel intrupat, pe Maica Domnului, sau pe un sfant anume, prin
intermediul ei beneficiem de energia, de iradierea DUHOVNICEASCA a acestor persoane.
Rugaciunea
este o forma a dialogului nostru cu Dumnezeu. Prin rugaciune se stabileste si
se intretine relatia noastra cu El. De aceea, rugaciunea nu trebuie sa cuprinda
doar cererea, doar lamentatia noastra, ci si lauda lui Dumnezeu, precum si
multumirea adresata Lui, pentru cele pe care ni le-a dat. Cum ar fi, de pilda,
bucuriile simple, faptul ca am mai vazut soarele rasarind inca o data, ca ni
s-a daruit inca o zi din viata. Rugaciunea are mai multe trepte: rugaciunea
buzelor e prima treapta, prima forma a dialogului nostru cu El. Trebuie sa o
rostim, nu cu glas tare, nu declamativ, ci doar atat cat sa ne concentram
asupra cuvintelor. Gandurile sunt cel mai greu de tinut in frau, si trebuie
pentru aceasta sa ne concentram, facandu-ne, zi de zi, "lectia"
rugaciunii. Chiar daca la inceput nu reusim, trebuie sa perseveram. Apoi, urcam
pe urmatoarea treapta, cand avem rugaciunea mintii, atunci cand reusim sa ne
tinem mintea concentrata pe ceea ce rostim, adunandu-ne gandurile si reusind sa
ne "amprentam" mintea de cuvintele rugaciunii, incalzindu-ne inima si
fiind patrunsi de nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu. Iar a treia treapta e
rugaciunea inimii, a lui Iisus, pe care o practica parintii imbunatatiti si
duhovnicii. "Sediul" relatiilor noastre cu Dumnezeu,
"ambasada" si lucrarea Lui sunt acolo, in inima noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu