Despre disciplina interioara(II)

    Sunt multe locuri în Sf. Evanghelie în care Domnul nostru Iisus Hristos ne este prezentat ca cel ce cunoaşte gândurile. De pildă, în legătură cu vindecarea slăbănogului din Capernaum se spune că erau de faţă cărturari şi farisei, care, auzindu-L pe Domnul Hristos spunând: ,,Iartă-se ţie păcatele tale”, au zis în gândul lor:,, Cine poate să ierte păcatele, decât numai unul Dumnezeu? Acesta huleşte” (Marcu2,7). Iar Domnul Hristos S-a referit la gândurile neexprimate ale celor ce aveau astfel de gânduri şi a zis: ,, Ce este mau uşor a zice:,, Iertate sunt păcatele tale” sau a zice :,, Scoală-te şi umblă”? Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului:,, Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta” (Matei 9, 5-6). Şi slăbănogul s-a ridicat şi a împlinit cuvântul Domnului Hristos, prin puterea  Domnului Hristos.

     În Sf. Evanghelie de la Luca, în capitolul  al 12-lea(versetele 16-20), avem o pildă a Domnului Hristos, pilda cu bogatul căruia i-a rodit ţarina cu belşug. În această pildă se spune despre un om care şi-a dat seama că  va avea atâtea roade încât nu va avea unde să le depoziteze şi că s-a gândit la posibilitatea de a dărâma magaziile sale şi de a zidii altele, mai mari, în care să depoziteze belşugul ţarinei sale; ceea ce n-a ajuns să facă. Îşi mai zicea, tot în gând:,, Voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi, strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te”. In cele din urmă, a auzit un glas care i-a zis:,, Nebune! În noaptea aceasta vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce le-ai pregătit ale cui vor fi?”

     Din această pildă înţelegem că gândurile sunt realităţi, până la aşa măsură încât îl caracterizează pe om nu numai ca fiinţă gânditoare, ci şi ca fiinţă la o anumită măsură: arată măsurile la care a ajuns cel care gândeşte. Inţelegem din această pildă că gândurile sunt realităţi pe care le ia în seamă Dumnezeu, că gândurile sunt realităţi faţă de care Dumnezeu ia o anumită atitudine:     omul acela a fost numit nebun pentru gândurile lui.

   De aceea, ştiind toate acestea , este de foarte mare importanţă să luăm aminte şi noi înşine la gândurile noastre , să ştim ce fel de gânduri ne trec prin minte, să le selectăm şi să le raportăm la ceea ce ştim despre voia lui Dumnezeu; pentru că sunt unele gânduri care se potrivesc cu voia lui Dumnezeu, şi sunt altele care nu se potrivesc cu voia lui Dumnezeu. Gândurile conforme cu voia lui Dumnezeu putem să le reţinem şi să le dezvoltăm, pe când gândurile care nu se potrivesc cu voia lui Dumnezeu trebuie să le înlăturăm. De ce? Pentru că rădăcina tuturor acţiunilor, a tuturor faptelor pe care le face omul, a tuturor cuvintelor pe care le rosteşte omul o reprezintă gândurile. Toate încep de la gând. Rădăcina este gândul.

( din scrierile părintelui Teofil Părăian)