La Bisericile din Botiza

 
   Biserica de lemn din Botiza, judeţul Maramureş, a fost construită în 1699 în Vişeul de Jos la comanda nobilului Ştefan Pop. Biserica a fost transferată în 1899 în Botiza unde a înlocuit o veche biserică de lemn de la sfârşitul secolului 16. Lăcaşul are hramul Sfintei Paraschiva şi figurează pe lista monumentelor istorice.

               

       Casa traditionala autentica din Botiza aflata in apropierea Sfintei Biserici luata in grija preotilor din localitate.

                                 

     Vechea biserică de lemn din Botiza, care nu trebuie confundată cu cea de astăzi, a fost demolată acum un secol şi donată ca material de construcţie la ridicarea şcolii confesionale din Hoteni. În urma demolării fostei şcoli, în 1997, s-a creat posibilitatea de a cerceta materialul demontat şi a scoate la lumină, datele acelei biserici necunoscute.

                                          

   Au fost studiate şi documentate câteva bârne, iar din trei dintre ele au fost luate probe pentru datări dendrocronologice. Datele noi obţinute completează şi corectează descrierile bisericii păstrate în trei documente din secolul XIX.

   În urma identificării amplasamentului în vechea construcţie a câtorva bârne şi cu ajutorul datelor din documente este propusă o reconstituire a planului şi elevaţiei bisericii. De asemenea se poate stabili tipul de cheotoare folosit şi se pot urmări o serie de rafinamente de tehnică de lucru şi elemente de decor ale meşterilor lemnari.

          

   Rezultatele dendrocronologice preliminarii datează biserica veche din Botiza din ultima decadă a secolului XVI. Prin urmare, reconstituirea parţială a acestei biserici completează materialul sărac, însă preţios, rămas din secolul XVI, anterior celor mai vechi biserici de lemn păstrate în satele din Maramureş.

    La sfârşitul secolului al XIX-lea vechea biserică de lemn din Botiza a fost înlocuită cu actuala biserică, adusă din Vişeu de Jos. Aceasta a fost construită în 1699. Naosul şi pronaosul au un plan dreptunghiular, absida altarului este decroşată, de formă poligonală, iar în partea de vest se află un pridvor deschis, mai larg ca de obicei. Acoperişul are poală dublă, streaşina interioară fiind continuă de jur împrejurul monumentului. Turnul-clopotniţă, cu foişor şi coif prelung, se află deasupra pronaosului.

    În exterior sunt de remarcat: tocul uşii de la intrare, unde se regăsesc decoraţiile porţilor maramureşene, şi funia împletită, sculptată, care înconjoară biserica. În 1899, după mutare, biserica a fost renovată şi pictată de Dionisie Iuga şi fiica sa Aurelia, zugravi din Nicula. Pictura constă în mare parte din motive florale. Pictura iconostasului este mai veche decât cea murală.

   Pe spatele uşii de la intrare există o pictură reprezentând moartea cu coasa, alături de câteva inscripţii moralizatoare (autorul picturii este necunoscut).