În Atena a fost cândva o pereche de studenţi care i-au impresionat foarte mult pe contemporanii lor: Grigore şi Vasile.Unuia îi spunem Vasile cel Mare, iar celuilalt Grigore Teologul. Aceştia erau fericita pereche de studenţi care, pe lângă studiile lor, aveau şi preocupările Evangheliei. Şi urmau două drumuri aceşti studenţi- ne spune Sf. Grigorie: un drum era la şcoală şi altul la biserică. Aşa ar trebui să împletească viaţa şi studenţii noştri de azi, între studii şi rugăciune. Nu ştim cum îşi pot face programul, însă pe lângă hrana trupească pe care vrând – nevrând o căutăm şi ne-o însuşim, avem nevoie de hrană sufletească, fără de care murim, deşi trăim; murim sufleteşte. Devenim sterpi, împietriţi, uscaţi, nesimţitori, răi, geloşi, mândrii ş.a.m.d.
De aceea, este bine să ne hrănim şi cu una, şi cu alta, aşa cum spune Mântuitorul Hristos:,,Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei, 33). Viaţa aceasta duhovnicească de rugăciune este o legătură cu Izvorul sfinţeniei, al vieţii şi al înţelepciunii, şi ea ne ajută să şi învăţăm bine, să sfâşiem întunecimile de pe mintea şi inima noastră, care ne fac nesimţitori la cuvintele lui Dumnezeu. Prin rugăciune aceste văluri se îndepărtează. Dacă punem accentul pe apropierea de Dumnezeu, toate celelalte vin aproape de la sine, firesc. Să nu fie goluri în viaţa noastră, rugăciuni numai câte o zi sau câte o clipă, iar restul timpului petrecut cu celelalte preocupări; ci fiecare zi să fie marcată de rugăciune şi de celelalte ascultări- şcolăreşti, studenţeşti şi sociale. Fără această alternanţă, viaţa noastră şchioapătă; e o viaţă bolnavă, insuficientă, ştirbă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu