Bogăţia sufletului cheltuind-o întru păcate, pustiu
sunt de virtuţi creştineşti şi, flămânzind, strig: Părinte al îndurărilor, apucând înainte, miluieşte-mă.
Înaintea Ta cad, Iisuse;greşit-am Ţie,
milostiveşte-Te spre mine; ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi,
ca un îndurat, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Să nu intri cu mine la judecată, vădind faptele
mele, cercetând cuvintele şi îndreptând pornirile; ci cu îndurările Tale,
trecând cu vederea răutăţile mele, mântuieşte-mă, Atotputernice.
( Fragment din Canonul Sf. Andrei Criteanu )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu