Cum putem să ne îmbunătăţim starea noastră sufletească? Luând aminte la noi înşine,
stăruind cu gândul la disciplina interioară realizată prin
rugăciunea de toată vremea. Este vorba de paza minţii, de cercetarea de noi
înşine, de cunoaşterea de noi înşine şi de lucrarea de apropiere de Dumnezeu,
şi de îmbunătăţire sufletească prin ceea ce se numeşte,, rugăciunea de toată
vremea”
Fiind vorba
de disciplina interioară, de paza minţii, e bine să avem în vedere faptul că
omul este fiinţa care gândeşte. Chiar se şi defineşte omul prin calitatea lui
de gânditor. Dintre toate fiinţele de pe pământ, omul este singura care e
superioară prin gândirea ei, prin viaţa ei conştientă. Unul dintre gânditorii
de odinioară, Descartes, spunea:,,Gândesc,
deci trăiesc; exist pentru că gândesc”.
Toate ale
omului pornesc de la gândul omului. Din clipa în care omul devine conştient de
faptul că gândeşte, nu se poate să se oprească vreodată din gândire. Chiar şi
atunci când i s-ar părea omului că nu gândeşte nimic, şi atunci gândeşte, şi
anume gândeşte la faptul că nu se gândeşte la nimic. Calitatea de a gândi ţine
de existenţa umană. Se zice că gândim chiar şi în timpul somnului, numai că nu
ne cunoaştem aceste gânduri; cunoaştem numai o foarte mică parte din gândurile
noastre din vremea somnului, în visele pe care le avem. Asta nu înseamnă că
numai în clipa aceea gândim, când visăm; gândim tot timpul, numai că nu ne
cunoaştem gândurile din vremea somnului. În vremea cât suntem treji, gândim
întruna, până la aşa măsură încât nu putem sta nici o clipă în care să nu ne
gândim.
Sfânta noastră
Biserică are în vedere faptul acesta, că omul este fiinţa care gândeşte, care
ia aminte la sine însuşi, şi-i dă posibilitatea să se gândească cu gânduri
superioare. Ştim că Domnul nostru Iisus Hristos a luat aminte, în vremea
propovăduirii sale, la gândurile oamenilor; avem mărturii în Sf. Evanghelie că
Domnul Hristos S-a referit la gândurile oamenilor, că a luat atitudine faţă de
gândurile oamenilor, deci că Domnul nostru Iisus Hristos este cunoscător al
gândurilor. Gândurile sunt realităţi pe care le are în vedere omul însuşi – cel
care le gândeşte – şi sunt realităţi pe care le are în vedere şi Dumnezeu –
Care le ştie. (va urma)
Culeasă din scrierile părintelui Teofil Părăian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu