O
,Maică a lui Dumnezeu fără prihană şi mai presus de toată mintea şi de tot cuvântul.O, Fecioară
Preasfântă , care covărşeşti însaşi fecioara, ca ceea ce mai înainte de
naşterea cea dumnezeiasca ai fost fecioară mai presus de toate fecioarele şi aceeaşi ai rămas şi întru naştere şi dupa ea; prin
care firea oamenilor cea căzută de
demult şi depărtată de la Dumnezeu, prin iubirea de oameni cea negrăită şi pogorârea cea neasemănată, s-a unit cu firea
cea dumnezeiască şi fericită, care
nicidecum n-a suferit desparţire, amestecare sau schimbare; prin care,
şi după această unire negrăită şi
împăcare ,căzând din cuviinţă, prin zavistia vicleanului şi prin uşurinţa
minţii noastre, suntem chemaţi iarăşi la pocăinta, şi pe Fiul tau şi Dumnezeul
nostru îl avem milostiv către noi, prin
mijlocirile tale cele neobosite către Dânsul şi prin rugăciunile tale
cele prea lucrătoare. Ţie , Stăpână, mă cuceresc şi pe tine te rog, ce milostivă şi iubitoare
de oameni, Maica lui Dumnezeu cel
milostiv şi iubitor de oameni: stai lângă mine în ceasul
acesta când, mai mult decât oricând, am
trebuinţă de acoperământul şi sprijinul tău. Că de vreme ce sunt cu totul necurăţie şi noroi al
păcatelor şi, mai cuprinzător a
zice, locaş al tuturor patimilor pierzatoare de suflet şi voiesc să mă
apropii de Preacuratele şi înfricoşătoarele
Taine ale Fiului tău şi Dumnezeului nostru, mă îngrozesc şi sunt ţinut de
cutremur, cugetând la mulţimea
faradelegilor mele. Căci care din simţirile mele nu le-am folosit rău, eu,
ticălosul? Care meşteşugire satanicească nu am lucrat-o cu făţărnicie, cu bună
voire şi cu covârşire? Cu ce gânduri necuvioase şi năluciri deşarte nu m-am
stricat? Care chip de robie nu a
stăpânit cu desăvârşire mintea mea? Că nu numai că mă port ca un robit de patimile cele păcătoase în
care am căzut şi care stăpânesc mintea mea, nici numai de acele fapte sau
vorbe străine care au intrat în sufletul
meu prin cele cinci simţiri şi care mi s-au făcut idoli răi, risipindu-mi
socoteala cea bună, ci şi cele ce încă nu s-au făcut, nici nu se vor face şi
cele nu s-au auzit, nici nu s-au văzut, adunându-le mintea mea cea
pătimaşă şi copilărească, având in ajutor pe făcătorul răutăţii, mi-au
cheltuit vremea vieţii mele celei păcătoase. Şi aflându-mă eu, ticălosul, întru
atâta mulţime de rele, am cugetat, o, Stăpână, să mă apropii de Tainele
cele dumnezeieşti şi mai presus de fire.
Dar mă tem ca nu cumva să fiu legat de mâini şi de picioare, ca cel
neîmbrăcat cu haină de nuntă, şi să fiu aruncat ca un nevrednic în întuneric, şi,în loc de luminare şi de
împărtăşire cu darul cel dumnezeiesc, să fiu osândit în locuinţa întunericului
cea potrivită mie. Dar ce să fac? De mă voi împărtăşi cu Tainele cele
înfricoşătoare cu nevrednicie, nici pedepse ca acestea şi mai rele decât
acestea aştept să pătimesc. Iar dacă voi petrece multă vreme neâmpărtăşit de
acestea, punînd înainte nevrednicia nebăgând de seamă, voi cădea în adănc de
rele, făcându-mă astfel vinovat de aceleaşi pedepse sau de unele şi mai mari. Deci
strâmtorat sunt din amândouă părţile. De aceea şi alerg la tine, Ajutătoarea
cea tare şi nebiruită, milostiveşte-te, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, şi
folosind îndrăzneala ta cea de maică către Fiul tău, cere-mi mie iertare, de
greşelile mele cele făcute mai înainte şi mă arată nevătămat de focul cel
arzător al Tainelor lui cele făcătoare de viaţă. Iar mai ales, fiindcă ai unite
întru tine puterea şi iubirea învredniceşte-mă să mă curăţesc şi să mă luminez
prin împărtăşirea acestora şi-mi ajută să petrec rămăşiţa vieţii mele întru
pocăinţă, în sfinţenie şi în smerenie, în lucruri, în cuvinte şi în gânduri. Şi
fii lângă mine de-a pururea, îndreptând toate mişcările sufletului meu,
sprijinindu-mă, povăţuindu-mă, surpând puterile cele potrivnice,
păzindu-mă şi ocrotindu-mă din toate
părţile ca pe un rob netrebnic al bunătăţii tale. Cu adevărat, Stăpână cu totul
binecuvântată, să nu întoarci deşarte rugăciunile mele cele nevrednice şi
ticăloase, ci stai lângă mine şi mă ajută în viaţa aceasta, în vremea ieşirii
sufletului meu cel ticălos şi la Judecata cea înfricoşătoarte şi nemitarnică ce
va să fie şi mă izbăveşte de toate cele rele. Ca, fiind mântuit de darul tău,
să te binecuvântez, şi să te preamăresc şi, luminându-mă cu razele tale, să mă
îndrept spre lauda, slava şi închinăciunea Treimii celei prea bune, fericite şi
atotlucrătoare, în vecii vecilor. Amin!.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu