Măicuţa Teodosia de la Vladimireşti cu,,suflet de poezie”

       Părintele Teofil Părăian: „Îmi spunea maica Teodosia că atunci când a scris poezia Fila de acatist a venit de la biserică într-o vineri seara acasă (se afla atunci la Cluj) şi s-a aşezat să scrie. Şi a scris patrusprezece poezii, patrusprezece variante de poezie, care ar fi putut fiecare avea titlul Filă din acatist. Şi aşa a trecut vremea, a uitat să se culce, a trecut o zi după vineri, iar duminică dimineaţă, fără să ştie că-i duminică, s-a dus la serviciu. Şi când a vrut să intre, portarul a întrebat-o: « Domnişoară, ce vreţi să faceţi? » şi ea a răspuns : « Am venit la serviciu » şi portarul i-a spus: « Dar, astăzi e duminică ». Şi atunci şi-a dat seama cum a trecut vremea, pe neştiute, de vineri seara până duminică dimineaţa. Aşa a apărut poezia aceasta“.

Filă de acatist

Bucură-te, leagăn alb de iasomie,
Către care-n roiuri fluturii coboară,
Bucură-te, raza stelei din vecie,
Şipot care curge lin cu apă vie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Dulcea mea Marie.

Bucură-te, floare fără de prihană,
Albă ca argintul nopţilor de vară,
Spicul cel de aur veşnic plin cu hrană,
Mirul care vindeci orice fel de rană,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Ploaia cea de mană.

Bucură-te, brazdă plină de rodire,
Munte sfânt, în care s-a-ngropat comoară,
Bucură-te, cântec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cântec de mărire,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Blândă fericire.

Bucură-te, mărul vieţii care-nvie,
Pomul greu de roadă-n plină primăvară
Bucură-te iarăşi, ţărm de bucurie
Dintru care curge miere aurie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Sfânta mea Marie.

Un oaspe de Zorica Latcu

Un oaspe

 Zorica Latcui

Strainul, care-aseara a poposit la noi,
L-am ospatat cu paine, cu vin si cu masline.
I-am asternut in graba un pat de frunze moi,
N-am intrebat nici cine-i si nici de unde vine.
Facuse cale lunga, strainul, pana-n sat.
Cu poala hainei mele i-am sters de praf piciorul.
Ulei de levantica pe plete i-am turnat,
Cu vin batran si dulce umplutu-i-am ulciorul.

Era frumos, cu barba ca floarea de alun,
Cu ochii plini de vraja tariilor albastre.
Eu mi-am adus aminte de veacul cel strabun;
Oare vreun zeu sa sada pe prispa casei noastre?

El mi-a vorbit, dar nu stiu, surioara, ce mi-a spus.
Ca rodia de dulce-i pe buza lui cuvantul,
Ca murmurul de ape, ca freamatul de sus
Din pomi cu floarea alba, cand ii adie vantul.

Spunea despre iubirea cea fara de pacat,
De-o patima, curata ca flacara de soare,
Despre o jertfa sfanta pe-altarul nepatat,
Spunea despre durerea de-a pururi roditoare.

Si mi-a patruns in suflet si chipul lui cel drag,
Si vraja nesfarsita din vorba lui domoala;
In linistea de seara torceam fuioru-n prag.
Si lacrimi mari cazura din ochii mei in poala.

Strainul, care-aseara a poposit la noi,
Mi-a tulburat odihna cu sete negraita.
Am stat o noapte-ntreaga amandoi.
Dar el nu-ntinse mana spre floarea daruita.

Cu dragoste de frate mi-a multumit, in zori,
Cand a plecat + strainul + pe drumul ud de roua.
Si mi-au ramas in urma, ca mirosul de flori,
Cuvintele lui stranii si blande: +Pace voua+.

L-am urmarit in zare, cu gene arse-n plans,
Privind lumina alba cum ii juca in plete
Si asternutu-i moale cu dor in pumni l-am strans,
Lasand mireasma calda de frunze sa ma-bete

Frumuseti maramuresene la Manastirea din Botiza

        Manastirea este situata pe DN 18 Sighetu Marmatiei, spre sud – Vadu Izei (6 km ) ramificatie la stanga, DL spre Barsana (15 km) – Sieu (19 km) – ramificatie la dreapta, spre Botiza (15km),

sau:  Borşa – Dragomireşti – Ieud – Botiza

Stareţă este Monahia Rafaela Rogojan. Apartine de Protopopiatul Ortodox Român Viseu, Episcopia Maramuresului si a Satmarului, Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.

Hramul manastirii este ,,Schimbarea la Fata"(6 august).

Lucrarile la Sf. Biserica au inceput in anul 1993, si este amplasata in apropierea unei manastiri vechi, care a fost distrusa de catre Bucov in 1762. Manastirea din Botiza a devenit cunoscuta in toata tara datorita unei icoane facatoare de minuni.

    Prin puterile lor si ajutoarele primite, maicutele au strans o suma de bani sa cumpere cateva vaci. Apoi a aparut ocazia procurarii acestei icoane. Dupa ce s-au sfatuit, au hotarat ca hrana spirituala este mai importanta decat cea trupeasca si maica stareta a plecat la Athos sa aduca icoana. Nu mult dupa intoarcere, un om cu suflet, auzind de sacrificiul lor, le-a daruit vacile atat de necesare.

«Aici este un loc vechi de spriritualitate. O batrana foarte credincioasa care a trait mai demult aici, a prorocit ca aici va fi manastire, pentru ca aici vedea flacari pana sus la cer”. Piatra de temelie a manastirii a fost pusa de catre Prea Sfintitul Justinian Chira in anul 1991, la 14 august.

      Constructia manastirii a inceput in 1991, lucrarile fiind coordonate de mesterul din Botiza, Vasile Petrehus, la dorinta credinciosilor si a parintelui.
       Manastirea este construita din lemn masiv de brad, cu pridvorul impodobit cu arcade maramuresene, sculptat in stil maramuresean. Initial a fost acoperita cu tabla, iar din 2001, dupa ce a venit aici maica Rafaela, a primit binecuvantarea Prea Sfintitului Justin sa fie inlocuita tabla, pentru a respecta traditia maramureseana, acoperind-o cu sindrila.
     Pictura este lucrata in fresca, in stil neobizantin de catre pictorul Ion Botis din Viseu de Sus impreuna cu familia. In biserca sunt pictate scene biblice. Sculptura din biserica a fost executata de catre un grup de sculptori de la Humulesti”.

     Biserica din complexul monahal a fost sfintita in 2007 de catre Prea Sfintitul Justin. De atunci s-a continuat extinderea complexului. Maica Rafaela spunand ca, in prezent s-a definitivat casa cu paraclis, muzeul si zidurile de sprijin iar clopotnita urmeaza a fi finalizata cat de curand.

La hram si la marile sarbatori crestine, dealul manastirii e plin de credinciosi. Maica stareta spune insa ca viata spirituala este foarte animata si in restul anului, datorita icoanei facatoare de minuni pe care o adaposteste manastirea. Icoana „Mangaietoarea” a fost adusa in 2003 de la Mntele Athos. Maica Rafaela spune ca inclusiv modul in care „Mangaietoarea” a ajuns la Botiza este o minune:
„Icoana a venit la noi ca printr-o minune. Autocarul cu care a fost adusa a fost oprit, dar vamesii n-au controlat marfa. In mod normal, aceasta icoana nu putea fi transportata si nu putea intra in tara, dar vamesii nu i-au controlat pe pasageri. A fost minunea ei. Icoana este foarte-foarte puternica. O sa va spun de cateva minuni. In 1321, cand Grecia s-a confruntat cu razboiul cu turcii, dupa ce s-a incheiat slujba, staretul Manastirii Vatopedu a ramas sa se inchine la icoana, iar la iesire a auzit o voce care i-a spus: nu deschideti portile si va urcati pe ziduri si alungati piratii. S-a auzit de trei ori, iar cand s-a uitat inapoi a vazut o lumina puternica. A vazut ca Mantuitorul, in forma de copil, vorbea cu Maica Domnului. Acesta a intrebat daca nu poate fi lasata aceasta incercare, ca unii dintre ei nu-si fac datoria. Iar atunci raspunsul Maicii a venit: nu, fiul meu, pentru ca eu sunt mama lor si trebuie sa-i ajut. „Piratii” n-au intrat in curte, au fost alungati de pe ziduri. Iar in timpul in care s-a facut minunea, icoana si-a schimbat pozitia. Asa ca dupa aceea, din orice punct te uiti la icoana ai impresia ca Maica Domnului se uita la tine”.

„De cand este la noi aceasta icoana s-au produs foarte multe minuni, in special in cazul femeilor care nu puteau sa aiba copii. De asemenea, au fost si multe vindecari miraculoase. Oamenii se intorc si ne povestesc ce li s-a intamplat si dau multumire. Vin oameni din toata tara. Sunt foarte multi cei care simt puterea icoanei, ii simt dragostea si simt o apropiere de Maica Domnului. Si pentru mine, parca oriunde merg este cu mine”

     Manastirea este asezata pe ,,Valea Sasului", intr-un loc mirific care te indeamna la meditatie si rugaciune.

  Intrand in aceasta manastire pelerinule, negresit vei fi invitat la un blid de,,linte" si un pahar cu apa rece si crstalina.

Manastirea Botiza mai este supranumita si ,,noua Barsana"

                             casa  ,,Ioana lui Ungur", pastrata ca in vremurile de demult.....

Manastirea Patrangeni-Negroiu

    Manastirea Buna Vestire din Patrangeni, construita in anul 1910, este situata pe soseaua Alba-Iulia-Zlatna-Abrud-Campeni, la 32 km de Alba-Iulia, 2 km nord-vest de orasul Zlatna si numai la circa 0,5 km de halta CFR Patrangeni (penultima statie).

        

     Din statia de autobuze Patrangeni, se merge inapoi 200 m, se traverseaza la dreapta paraul Ampoiul si dupa 1,5 km suntem in manastire. Drumul de piatra se continua pana in satul Valea Mica. Credinciosii care nu dispun de mijloace de transport proprii au la dispozitie autobuze de transport public, cu statie in Patrangeni, acestea sosind dinspre Alba-Iulia sau dinspre Abrud-Campeni. Cu trenul, pana in halta Patrangeni, se poate veni numai dinspre Alba-Iulia.

                            

                                             

     Asezamantul este construit in mijlocul padurii, departe de zgomotele create de oameni sau industrie, dar destul de aproape fata de sosea si linia ferata.

                                                              Vedere spre Zlatna.

            

    La data popasului duhovnicesc din august 2010 , la manastirea Buna Vestire din Patrangeni, cea de-a V-a editie a Taberei de Iconografie si Pictura Religioasa era in plina desfasurare.

muzeu

                    

Aceasta manifestare ofera posibilitatea celor care participa de a admira, intr-un cadru natural de o rara frumusete, lucrarile de arta sacra realizate de catre participanti la tabara.

Ca şi călugării de la Oaşa, maicile de la Pătrângeni se bucură de prezenţa unei icoane făcătoare de minuni, a cărei istorie este cu totul ieşită din comun. E vorba despre Icoana Maicii Domnului, numită „cu trei mâini”, provenind din zestrea de familie a Sfântului Ioan Damaschinul – aşadar din Damasc –, secolul al VIII-lea. Damaschinul era sfetnic al stăpânitorului săracilor, califul musulman Valid (705 – 715 d.Hr.). Cum, însă, erau vremuri de contestare a icoanelor – Ioan fiind un apărător al lor (deşi era cunoscut ca personaj laic) –, împăratul Leon Isaurul a vrut să-l înlăture pe Damaschin cu orice preţ, învinuindu-l de trădare împotriva califului, care l-a pedepsit apoi pe Ioan prin tăierea mâinii drepte. Ioan, însă, s-a rugat la Icoana Maicii Domnului, iar mâna i s-a refăcut imediat în chip minunat. Ca recunoştinţă, Damaschinul a cerut să fie adăugată, la baza icoanei, o mână din argint, care poate fi văzută şi azi. Icoana se află în paraclisul mănăstirii.

      Organizatorii acestei manifestari cultural – religioase sunt Centrul de Creatie si Cercetare Sfantul Luca al Facultatii de Teologie Ortodoxa Cluj-Napoca si Manastirea Buna Vestire Patrangeni. 

   


   
Vizitează şi Muzeul Mănăstirii. Colecţia – constituită în 2005 cu sprijinul Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia şi al Muzeului Mineritului din Bochum, Germania – e mai mult decât bogată, reflectând istoricul acestui ţinut din Metaliferi. Vitrinele conţin materiale arheologice din preistorie (Cultura Coţofeni, era bronzului) şi din epoca romană (cuptoare de producere a mercurului, dat fiind că Zlatna era, în antichitate, centrul administraţiei minelor romane din Dacia). Sunt expuse apoi străvechi costume populare şi ţesături din zestrea fetelor de măritat, specifice Văii Ampoiului. Totodată muzeul adăposteşte atât mărturiile scrise ale lui Martin Opitz, cărturar umanist de secol XVII, despre romanitatea târzie a Zlatnei, cât şi icoane pe lemn şi pe sticlă, carte românească veche şi mărturii ale revoluţiei de la 1848 (cu atât mai mult cu cât Avram Iancu a făcut gimnaziul la Zlatna).