Judetul: Maramures
Localitate: IEUD
Este situat pe soseaua Sighet-Borsa, la gura Ieudului, ramificatie dreapta 3 km pana in centrul satului si apoi la stanga 2 km pana la satul Recea, pe drum de piatra bun si pentru circulatia masinilor. Schitul este construit pe un deal, la vest de catunul Recea. De aici ni se infatiseaza o panorama foarte frumoasa daca privim in imprejurimi: la nord-vest in vale, peste pasuni si fanete, sau dupa coasa pe deasupra capitelor de fan, se vede satul Ieud la poalele dealului Pades si dintre case, in stanga satului, turlele zvelte ale bisericii de mir si mai la dreapta a bisericii monument istoric. La nord-est vedem dealul Podorei, la rasarit catunul Recea, dupa care continua dealul Poiana, la sud-est dealul Dumbrava si la sud-vest dealul Magura.
Ieud este o straveche asezare maramure-sana, locuita de dacii liberi si in continuare de romani. Actuala asezare a fost intemeiata de voievodul Rale, nepotul lui Dragos Voda, pe la mijlocul secolului al XIV-lea. In apropierea asezarii, pe locul numit Crucisare, a existat o manastire inca din secolele XI-XII. Dupa o perioada de timp manastirea a disparut, dar datorita legaturilor credinciosilor de aici cu cei din Modova a fost reinfiintata si in secolele XVI-XVII a fost printre manastirile de frunte ale Maramuresului. De aici se raspandeau prin sate cartile de cult si invatatura aduse din Moldova si Tara Romaneasca. In 1743 manastirea inca exista, iar insemnarile lasate pe cartile de cult o mentioneaza si in secolul al XIX-lea, dupa care a disparut. Traditia spune ca a fost demolata in 1889 de uniati, din ura ca mai exista un bastion puternic al religiei crestin ortodoxe. Ruinele ei se mai vedeau inca in primele decenii ale secolului al XX-lea si locul unde a fost biserica se numeste azi La Manastire. Ca vechi centru de cultura, in cadrul manastirii au functionat scoli pentru preoti, pentru cantareti bisericesti si copisti de manuscrise. Dupa parerile specialistilor, Codicele de la Ieud, scris pe la 1391-1392 a fost redactat in cadrul manastirii. Daca toti specialistii si cercetatorii ajung la un acord ca este corecta data redactarii, atunci Codicele de la Ieud reprezinta primele scrieri in limba romana, dar cu caractere slavone.
Un exemplar a fost gasit de preotul Artemiu Anderco in podul bisericii, monument istoric, in anul 1925, fiind predat in acelasi an Bibliotecii Academiei Romane din Bucuresti. Informam pe credinciosi si pe turisti ca biserica din lemn, in stil maramuresan, a fost ctitorita de Voievodul Rale pe la 1364, langa castelul lui si merita sa fie vazuta in drumul lor prin Ieud sau in trecere spre actuala manastire. Dupa Revolutia din 1989, Parintele Alexandru Brici, paroh al bisericii Ieud, provenit din comuna Zagra, zona Teblesului, a avut initiativa reinfiintarii vietii manastiresti chiar pe vatra vechiului centru monahal. Fiind interesati si credinciosii din zona, Episcopia Maramuresului si Satmarului a imbratisat ideea, a dat binecuvantarea reinfiintarii si a obtinut aprobarea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. In anul 1993 a fost sfintit locul pentru schit (terenul apartinand vechii manastiri) si s-a turnat fundatia bisericii, dar lipsind sursa de finantare, Inaltarea bisericii a inceput abia in 1999.
Fatadele exterioare au un brau median din lemn torsionat si grinzile neimbracate, dar lustruite.
Vechea biserică din satul maramureşean Ieud, numită şi biserica din Ieud-Deal, este una dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult de lemn din ţara noastră. Pentru valoarea ei inestimabilă în arta arhitectonică, în 1999 a fost inclusă în patrimoniul UNESCO. Când intri într-o biserică veche de lemn, dacă eşti atent, vei simţi mirosul suav al grinzilor, al pădurilor de brad, vei auzi măruntul ticăit al vremii ce a trecut răbdătoare, clipă de clipă, an de an, până s-au adunat secole. „O biserică ne-ar invita mai degrabă la tăcere şi nu la cuvinte. Totuşi, apropiindu-ne urechea de grinzile vechi de lemn, simţim cum urcă spre noi scâncete de copil, bocete de înmormântare, veselia nunţilor, zgomot de arme, cântece şi descântece bătrâne. Istoria acestor locuri este povestită în lemnul bisericilor, adevărate sanctuare ale Cuvântului, păstrătoare a unor monumente de cea mai veche limbă românească”, aşa consemna Florin Pop, inspector de specialitate în cadrul Direcţiei pentru Cultură Maramureş, într-o lucrare consacrată bisericilor de lemn. Şi nu putem să nu-i dăm dreptate.Biserica veche din Ieud este atât de bătrână, încât naşte controverse asupra datei de construire. Cel mai probabil este anul 1634, fiind în felul acesta considerată cea mai veche din Maramureş. Numeroşi cercetători s-au ocupat de istoricul acestei biserici. De la Ioan Mihaly de Apşa, care spunea în anul 1900 că este cea mai frumoasă din Maramureş, până la Ioan Bârlea, care a adunat inscripţiile din biserică în valoroasa sa colecţie de însemnări. Apoi au cercetat-o şi etnograful Tache Papahagi, care i-a remarcat picturile murale de o valoare deosebită, iar Victor Brătulescu a publicat în 1941 18 imagini şi opt schiţe din biserică. În zielele noastre, pictura bisericii-monument este în plină restaurare şi conservare.
Istoricul Radu Popa pune sub semnul întrebării afirmaţiile lui Tit Bud, care datase construcţia la 1634, Popa considerând că biserica a fost construită în anul 1717, după invazia tătarilor. Cercetătorul islandez Olafur Eggertsson, folosind metoda dendrocronologică, susţine ferm că biserica a fost ridicată în al doilea deceniu al secolului al XVII-lea, deci susţine varianta lui Bud.
Pictura care acoperă întregul interior al bisericii din Ieud-Deal este un ansamblu de o diversitate decorativă deosebită, realizat de pictori care nu au lăsat vreo semnătură sau dată. Cu toate acestea, specialiştii, evaluând stilul, au atribuit aceste picturi zugravului itinerant Alexandru Ponehalschi. El a mai realizat picturi în bisericile de lemn din Călineşti Căeni, Sârbi Susani, Budeşti Susani, Berbeşti, Deseşti. Istoricul de artă Marius Porumb scria: „În 1782, pictorul zugrăveşte mai multe icoane în biserica din deal din Ieud, fără să menţioneze şi ansamblul mural”. Nobilul Mihai Balea a renovat amândouă bisericile din Ieud între anii 1764 şi 1765, după cum arată arhivele documentare ale bisericilor din celebrul sat maramureşan. Biserica Ieud-Deal a fost proiectată la vremea ei ca una de dimensiuni mari, capabilă să primească mai bine de 300 de credincioşi. Are o tindă unde stăteau în vechime doar femeile, apoi nava bărbaţilor şi altarul. Cele două spaţii pentru bărbaţi şi femei sunt egale. Înălţimea navei este egală cu lăţimea ei, o proporţie întâlnită şi la alte biserici maramureşene construite la începutul secolului al XVII-lea. Biserica este ridicată din bârne de molid. Tălpile şi portalurile sunt făcute din lemn de stejar, care este mai rezistent. Pereţii sunt ridicaţi din bârne fasonate cu barda, şi întăriţi cu cuie de lemn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu