Plânsul de Duminica seara.
Ca inaintea
infricosatului Tau Divan, Doamne, sunt eu osanditul si fiind mustrat de
privelistea cea ingrozitoare a faptelor mele si vazand dreapta hotarare rostita
de gura Ta care ma asteapta,strig eu cu lacrimi: Drept esti, o Judecatorule, si
dreapta este judecata Ta! Caci intocmai cum mi se cuvine, primesc eu de la Tine
!O, luminilor, prea sfinti Ingeri, picati lacrimi asupra mea!Caci mila lui
Dumnezeu am nesocotit-o statornic, si nu m-am umilit pre mine precum a vrut El.
Deci, cu adevarat, dupa dreptate sunt pedepsit. Cand Domnul, mila Sa mi-a pus-o
inainte,eu, necugetand, n-am luat-o in seama. Deci cu dreptate, se intoarce
acum de la mine. Si cu ce urgie imi vor grai atunci ingerii: " S-a dus
vremea de pocainta. Acum este rasplatirea " ?Mangaierea a slabit. Pocainta
si lacrimile sunt nelucratoare. Muncile se inmultesc. Suspinele mele nu se
aud.Acum este tanguirea nesfarsita. Acum du-te, ia-ti rasplata pentru lucrurile
tale cele amare si cumplite, arzandu-te ca o materie a firii celei neadormite
si-a viermelui celui amar!Ca un fiu al intunericului, desfateaza-te ! Ai iubit
intunericul cel vesnic, indulceste-te de fetele cele negre, pentru ca ai urat
lumina cea de-a pururea nemuritoare ! Acolo va fi plansul cel neincetat si
scrasnirea cea dureroasa. Vai mie, sufletul meu ticalos, ca esti gol cu totul
de fapte bune !Cum vei vedea pe Judecatorul cel nemitarnic, Arhanghelii
stand si cantandu-I toti pamantenii stiindu-i, de infricosatul Scaun tremurand
toti? Caci Judecatorul este fara de mila celor ce n-au lucrat aici mila. Vai
mie atunci, suflete necajit! Caci nu va fi glas, nici ascultare. Vesnic se vor
veseli cei drepti, vesnic se vor munci ceilalti. Pentru ca pe Dumnezeu cel
vesnic nu L-amascultat.Deci de nevoie este de-aici sa strigam spre Dumnezeu si
oamenilor sa le vestim. Chezasi, pentru aceasta sunt Cuviosii si Dreptii.
De aceea, si eu Doamne, vestesc Numele Tau. Iarta-ma pe mine netrebnicul,
robul Tau !Sa nu treci cu vederea ticaloasa mea rugaciune. Mainile mele,
intinate, catre tine le intind. Sa nu ma lepezi pe mine cel incarcat de patimi!
Ci cauta spre mine cu iubire de oameni si cu blanda Ta milostivire. Pe
mine, cu dezmierdarile de tot m-am intinat. Si frumusetea sufletului intru
totul am necinstit-o. Cugetelor celor trupesti m-am robit. Si stapanirea mea
cea dintai am pierdut-o. Vrajmasul sfatuindu-ma, nebuneste pe el l-am
ascultat. Si pe idolii patimilor, in suflet i-am inaltat. Poftele pantecului
le-am implinit si stralucirea mintii, de tot am innegrit-o.In cinstea de fiu
adevarat fiind, dobitoacelor celor necuvantatoare m-am asemanat.Frica strasnica
si cutremur ma tin cand vad inainte taierea mortii care vine asupra tuturor in chip
tainic si ma gaseste pe mine, vai, tot neindreptat.Pentru aceea, din adancuri
strig catre Tine, Doamne, si cad inaintea Ta cu lacrimi. Fii mie milostiv si
iubitor de oameni, caci spre Tine am nadejdile mele. Ajuta-ma sa scap de urgia
de dincolo!Binevoieste ca sufletul meu cel impietrit sa castige inaintea Ta
puterea de a rodi fapte bune!Gandurile cele sterpe scutura-le cu focul
Sfantului Tau Duh ! Sa nu ma tai ca pe pomul cel neroditor si in focul cel
nestins, Doamne, sa nu ma trimiti ! Sa nu faci din mine paie ale vapaii iadului,
ci ca pe niste grau, Dumnezeul meu, primeste-ma in hambarul Tau.Genunchii
inimil mele imi plec eu, ticalosul. Caci nu indraznesc sa caut la ceruri.
Primeste rugaciunea gurii mele celei intinate, Cel Ce esti fara de pacat,
Ziditorule si Imparate al tuturor si Atotputernice. Surpa-l pe vrajmasul
meu din tot felul de faradelegi izbavindu-ma. O, cum se bucura ingerii si
muritorii vazand intoarcerea mea!Am calcat toate poruncile Tale. M-am amagit cu
fapte urate. Sa nu Te ingretosezi de mine, Preabunule Stapane !
Izbaveste-ma de robia vicleanului! Cu inima infricosata, Te rog pe Tine,Doamne,
Cel Ce cu voia Ta m-ai auzit si m-ai iubit atat de mult, incat pentru mine
te-ai intrupat si moarte ai suferit.O, cum am putut uita dragostea Ta ! Cum am
putut sa ma fac rob tuturor dezmierdarilor,spurcandu-mi trupul si sufletul in
tot felul si-n tot locul? Pentru aceasta strig: Pacatuit-am,Doamne, si pururea
pacatuiesc ! De aceea, inaintea Ta, eu stau acum osandit. Ci da-mi dezlegare de
rautatile mele, ca un Dumnezeu milostiv si indurat! Nascatoare de
Dumnezeu, Fecioara, Maica lui Dumnezeu, Usa cea cereasca si Chivot
sfant,mantuire intemeiata te am pe tine. Maintuieste-ma, Stapana, in
Dar!Legiuni de Ingeri, in cer, de multe ori suspina pentru mine, ca nu cumva sa
se rapeasca fara de veste sufletul meu si sa merg in curgerile focului.
Legiutori, Apostoli infricosati sezand pescaune cu Judecatorul, Ingeri cu
palose inarmati si infricosatori, vor desparti inimile pacatosilor.Atunci
se va taingui toata suflarea caci nu vor avea margine, vai, muncile cele
cumplite.Apuca mai inainte de toate acestea, suflete. Urmeaza plansul
desfranatei si striga dimpreuna cu dansa:" Izbaveste-ma, Mantuitorule, de
infricosata groaza a muncilor celor vesnice! Pe Tine te lauda neincetat
Heruvimii si necontenit Serafmiii cei cu sase aripi. Te canta Cetele cele
ceresti si iti slujesc si se inchina Tie, Treime in Unime. Lumina nenascuta
esti, Parinte, si dimpreuna, fara de inceput, Il ai pe Fiul Tau. Si de-a pururea
impreuna vecuitor Il ai pe Duhul Sfant, Care daruieste tuturor suflare de
viata, ca un milostiv, indurat si bun.Cu rugaciunile Mucenicilor si ale
Proorocilor, ale apostolilor, ale Cuviosilor si ale Ierarhilor, primeste
si glasul nostru, Parinte ceresc. Slava Tie, Doamne, caruia Ti se cuvine Slava
si stapaniirea, impreuna cu prea sfantul, bunul si de viata facatorul Tau Duh,
acum si pururea siin vecii vecilor!
- Amin !.--
Aceste plansuri sa-ti dea putere
Sa-i faci pe
altii, citind, sa spere
Deschide-le
ochii sa-L vada
Deschide-le
si inima sa creada
Atunci vei
afla Mantuirea
Credinta,
Speranta, Iubirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu