Maicuta Domnului ocrotitoarea crestinilor

Maică Sfântă,
Maică Sfântă,
De ce-i răutate multă,
Încât inima se-afundă?
 
- E mai multă bunătatea,
Acoperă nedreptatea.
Dar nu o puteţi vedea,
De aveţi inima rea.
Şi nu o puteţi simţi,
Dacă nu veţi pătimi.
Veniţi toţi la Fiul meu,
El vă mântuie de rău!
Vă deschide ochii vieţii,
Spre vederea bunătăţii.
Mă rog pentru voi mereu,
Să v-ajute Dumnezeu.
 
Trebuie şi ruga voastră,
Ca El să vă mântuiască.
Sub privirea de creştin
Apa se transformă-n vin,
Iar cel mai amar pelin
Capătă un gust divin.
 
Asta e menirea voastră:
Dragostea să prisosească,
Încât răutatea lumii
Şi goliciunea minciunii
Să dispară, precum ceaţa
Se-mprăştie, dimineaţa.
 
Străluciţi cu inimi calde
Şi cu rugăciuni înalte.
Răspândiţi roua dreptăţii;
Asta-i calea bunătăţii.
 
 
2.
 
- Maică Sfântă,
Maică Sfântă,
De ce inima nu cântă,
Dragostea nu ne-nfierbântă
La o vieţuire sfântă?
 
- Lacrimile mele curg
Pentru cei ce nu ajung
Să-L vadă pe Fiul meu,
Iisus Hristos, Dumnezeu.
Cât trăiţi pe astă lume
Este timp pentru minune,
Ca inima să tresalte
La viaţa cea fără moarte.
Nu vă deznădăjduiţi,
Copiii mei mult-iubiţi!
Nu vă uitaţi rugăciunea,
Cu toată amărăciunea;
Într-o zi, Domnul va da
Şi inima va cânta:
Cântec îngeresc, curat,
Ce curge neîncetat.
 
Sfânt izvor de nemurire,
Ruga cea fără oprire.
Ea vă va fi apă vie,
Necurmată bucurie.
Eu mă rog să o primiţi
Şi nicicând să n-o opriţi.
 
Fiul meu să dăruiască
Rugăciunea îngerească
Către firea omenească.
 
 
3.
 
- Maică Sfântă
Şi Fecioară,
De ce grija ne-mpresoară
Ziua toată, -întreaga seară?
Cum uităm de tine, Sfântă,
Chiar de-avem durere multă?
 
-  Voi uitaţi, eu nu vă uit,
Fii creştini de pe pământ!
Voi nu ştiţi că, nevăzut,
Eu vă mângâi cu dor mult.
Ochiul vostru ostenit,
Al vostru obraz muncit,
Părul vostru-ncărunţit,
Sufletul vostru mâhnit,
Le învălui cu privirea
Şi le-nfăşor cu iubirea.
Nu vă temeţi de nevoi,
Ci aveţi frică de voi,
Ca să nu alunecaţi
În păcate, ci să staţi
Treji în luptă şi în rugă,
Căci mila o să v-ajungă.
Goniţi grija cea lumească
Pentru pacea îngerească.
 
În case, s-aveţi icoane,
Ce vă feresc de uitare.
Când priviţi spre chipul meu
Şi spre al lui Dumnezeu,
Amintiţi-vă îndată
Că Dumnezeu vă e Tată,
 
Nu vă uită niciodată,
Ci de grijă El vă poartă.
 
 
4.
 
- Maică Sfântă,
Nenuntită,
Şi cu haină aurită,
Cum ne putem feri fiii,
Toţi urmaşii, toţi copiii,
De ispite necurate
Ce-s în lume presărate?
 
- Luaţi aminte, dragii mei,
Să nu faceţi din prunci, zei.
Nu vă închinaţi la fii,
Chiar de-s ai voştri copii.
Ca s-aveţi urmaşi curaţi,
La inimi nevinovaţi,
Cu blândeţe-i îndreptaţi,
Calea bună le-arătaţi,
Calea Domnului Hristos,
A Pruncului luminos.
Mult mă rog pentru părinţi,
Ca să aibă fii cuminţi;
Să aibă înţelepciune,
Să ştie cum să-i îndrume.
 
Mă rog pentru-nvăţători,
Să fie luceferi, sori,
În drumul copiilor,
În viaţa tinerilor.
 
Slujbele Bisericii,
Întărirea creşterii.
Cuvântul dumnezeiesc,
Ajutor de sus, ceresc.
Adevărul învăţaţi
Pe copiii luminaţi,
Şi cum să-şi înalţe ruga,
Ca la Domnul să ajungă.
 
Amintiţi-le mereu
Cât de bun e Fiul meu,
Cât de mult îi ocroteşte,
Cât de tare îi iubeşte!
 
 
5.
 
- Măicuţă ocrotitoare,
Din icoană veghetoare,
De ce, Maică, pe de-o parte
Însetat-am de dreptate,
Dar mă port cu laşitate?
 
- Ai răbdare, fiu creştin,
Chiar dacă de dor eşti plin.
Nu poţi fi bun dintr-o dată
Şi cu inima curată.
Roagă-te şi te veghează,
Căci păcatul te-nnoptează.
Roagă-te şi te căieşte,
De tot ce te depăşeşte.
Roagă-te şi te sileşte
Şi darul ţi-l înmulţeşte.
 
Pic cu pic şi strop cu strop,
Mai agale şi-n galop,
Sufletul tău însetat
Va fi binecuvântat.
 
Ţine-te pe calea dreaptă
Cu inimă înţeleaptă.
Nu te teme să fii bun,
Chiar de eşti crezut nebun.
 
Lasă-ţi dorul să doinească,
Inima să-ţi gângurească
Spre luminarea cerească.
 
 
6.
 
- Măicuţă mireasă
Şi Împărăteasă,
Maica Domnului
Şi a dorului,
Nu ştiu cui să spun
Durerea ce-adun.
În zile de iarnă
Vin sub a ta haină.
Că n-am şezătoare,
N-am vreo alinare,
Ca să povestesc,
Să mă liniştesc...
Stau închisă-n casă,
Frigul se revarsă
În oraş, în ţară,
Bântuie pe-afară...
Stau şi te privesc,
Nu mă dumiresc
Unde s-a dus satul;
...Oraşul, stricatul
M-a strivit sub el
Ca pe un rebel.
Unde-s doinele,
Sărbătorile?
Casa unde este?
Dorul de poveste?
Hainele cusute
Cu flori de la munte...
Măicuţă, să-mi spui
Taina cerului:
Cum mai pot trăi,
Fără a doini,
Cum pot respira
Fără a cânta?
 
- Vino-n rugăciune,
La Domnul, la mine,
Ruga ta-i doinire
Şi despătimire;
Doina inimii,
Calea liniştii.
Şi spune poveşti
Pruncilor ce-i creşti;
Şi ai şezătoare
Fără încetare.
Domnul e oriunde,
Iarna nu-L ascunde.
Frigul nu-L goneşte,
Mereu ne iubeşte.
La oraş, la sat,
Unde e chemat,
Vine, luminează,
Răul depărtează.
 
Soare ne răsare,
Nu ne dă-n uitare.