Plansul de Vineri
seara
Sufletul meu
necajit se apropie de Tine, Sfinte Stapane! Cu lacrimi iti vorbeste Tie despre vrajmasul
cel pierzator. Si cu smerenie cade inaintea Ta, rugandu-se din pricina
potrivnicului care-l necajeste.Deci, de vreme ce vine la Tine, auzi-l pe el
degraba! Si alergand la Tine cu dorire, cerceteaza-l cu sarguinta ! Daca il vei
trece cu vederea, el necajit fiind; va pieri. Iar daca pentru indurarileTale il
vei auzi si-l vei cerceta, se va afla. Daca vei cauta spre el se va mantui.
Daca il vei auzi, va prinde putere. Sa nu-l treci cu vederea pe el ca sa nu-
apuce vrajmasul. Sa nu pomenesti intaratarile mele cele prea rele cu care
am intaratat Darul Tau, Stapane, milostive.Sa nu-mi rasplatesti dupa toate
faptele mele. Ci mai vartos daruieste mie, pacatosului, putina vreme spre a
afla pocainta adevarata, Iubitorule de oameni, Bunule. A suferit Darul Tau o multime
de nelegiuiri ale tineretilor mele, ca acum sa sufere si lepadarea, intaratarea
si indrazneala mea. Nu pot sa uit, o, Doamne, ca Tu insuti Te-ai jurat
asupra-Ti ca nu voiesti moartea pacatosului,ci mai vartos sa se pocaiasea de
pacatele lui prin indurarile Tale. Darul Tau, Stapane,Iubitorule de suflete,
totdeauna biruieste cu indurarile si milostivirile Tale.Miluieste si mantuieste
pe cei ce Te doresc! Si iarasi, indurarile Tale, pretutindeni propovaduiesc
prin Evanghelii, prin Apostoli si prin toate scripturile Sfintilor Parinti si Dascali.
Stiind pilda curvarului, a lui Zaheu, a
Canaainencei, a celei ce-i curgea sangele, a slabanogului, a orbului, a fiicei
lui Iair si-a tuturor celor mai inainte scrisi, venind la Tine, ma rog:
deschide-mi usa milostivirilor Tale si primeste-ma si pe mine ! Indulceste-mi
mintea, cade multe ori cad intru faradelegile mele cele dintai zacand ca in
noroi in gandurile cele intinate. Si vrand sa se coboare Darul Tau in mintea
mea, afla mirosul urat, respingator, al gandurilor mele cele intinate. Indata
se indeparteaza de mine, neafland o inima pregatita in care sa poata indrepta
si sa slujeasca.Spala-mi, Doamne, inima cu a Ta apa prea luminoasa ca sa-mi vin
in simtire!O, bunatatea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu ! Cum doresti sa
indemni pe toti oamenii sase mantuiasca !Cruta, Doamne, pe netrebnicul tau rob.
Cruta milostive Hristoase Mantuitorule, zidirea Ta.Caci daca Tu, Doamne, nu ma
vei inlelepti pe mine ticalosul si nu-mi vei da lumina inimii, nu voi putea,
din cauza rautatii, sa-mi inteleg lenevirea si pierzania. Cata vreme sunt robit
de amarul vrajmas care ma necajeste, voi striga cu lacrimi, ziua si noaptea
catre bunatatea Ta :izbaveste-ma pe mine din cursele lui, care in fiecare ceas,
cu ginduri desfranate si cu fel de fel de placeri, imi necajeste
sufletul.Puterea Ta, Hristoase, care a certat valurile marii, sa-l certe si pe
el si sa-l goneasca de la mine, netrebnicul robul Tau.Trimite-mi, Stapine,
degraba Darul Tau, sa alunge de la mine pe balaurul cel mare impreuna cu toate
gandurile grozave si rele. Fiindca strapunsaturile sagetilor lui s-au facut
putreziciuni intru inima mea. Si eu in tot chipul le ascund intru a mea
nebunie.Doctorul cel bun striga catre mine. El plati nu ia, sange nu varsa, dar
lenevirea mea nu-mi davoie sa ma duc la El. Vine El sa ma tamaduiasca si ma
afla mancandu-mi ranile. Dupa ce le-am mancat, ma caiesc, insa cainta mea nu e
adevarata.Izvor al tuturor tamaduirilor si Parinte al indurarilor Tu esti, prea
bunule si milostive Dumnezeule, Cel ce daruiesti de-a pururi cele bune celor
care cer de la Tine. Caci eu insumi am cerut adesea nenumaratele Tale vindecari
si darurile cele bune pe care mi le-ai daruit zi de zi. Nemasurata este
adancirea milostivirii Tale care vindeca pe toti care vin la Tine.Pentru
aceasta fara de sfiala rog bunatatea Ta, mult suferitorule de rau, Doamne, sa
vina iar peste mine Darul Tau, sa-mi adune mintea si sa-mi vindece
ranile cele grele. Caci iata,invaluiri si griji vremelnice ma tulbura si ma fac
sa nu ma mai ingrijesc de bunatatile Tale cele vesnice. Fii indelung rabdator
asupra mea ! Nici cerul, nici pamantul, nu vor putea sa-ti multumeasca dupa
vrednicie pentru tamaduirile pe care Tu le reversi asupra noastra. Caci cu ce
cinste vrednica vor putea oare sa Te rasplateasca? Prin lacrimi le daruiesti si
prin plans le inmultesti, Tu; in mijlocul nostru. O, putere a lacrimilor
!Daruieste-mi, Doamne, mie, nevrednicului, lacrimi de pocainta ca sa-mi spal
pacatele si sa-mi luminez inima, sa-mi sterg datoriille cele multe prin putine
lacrimi. O, de-as putea sa-mi spal zapisul pacatelor cu lacrimile mele, sa
sting cu ele focul ochillor mei ce arde pentru mine in adancurile iadului. Caci
cei care pling aici se vor izbavi de plansurile vesnice.Dar eu cum stau Doamne?
Imi adun necontenit gandurile de pretutindeni, si inca nu m-am slobozit de
lucrarile duhurilor celor rele ce vor sa ma opresc in vazduh din pricina lor.
Si inca nu mi-am cunoscut multimea nemarginita a pacatelor mele. Caci cele ce
ma cufunda in pacat,rodesc inca in sarmanul meu trup.O, pana cand eu,
ticalosul, ma voi imbata fara de vin de-ale mele pacate? Ca un rob rau, asa-mi
bantuiesc si-mi vrajmasesc eu singur mantuirea. Ca si cum altii ar trebui sa
vina si sa ia asupra lor ostenelile mele. O, cum nu priveghez si cum totdeauna
intarat indelung rabdarea Ta, Doamne ! Inaintea ochilor pururea am amaraiciunea
mea. Si Tu toate le rabzi indelung, pentru bunatatea Ta, Doamne.
Daruieste-mi doctorie de intoarcere ca sa ma vindece de amaraciunile mele.Ajuta-ma,
Doamne, sa ma pot infrana. Daruieste-mi umilinta inimii ca sa-mi petrec
in pocainta toate zilele vietii mele.Lumineaza ochii cei intunecati ai
inimii mele, ca sa vin cu osardie sa lucrez in Biserica Ta.Caci mi-am pierdut
vremea vietii in pacate si desertaciune. Ceasul al unsprezecelea a
sunat pentru mine, o suflete! Carmuieste-mi, Doamne, corabia vietii mele !
Si daruieste-mi din plin,o Doamne, pricepere si intelepciune ca sa-mi calauzesc
calatoria vietii. Caci ceasul despartirii a venit, o suflete, pentru mine.Si
foarte m-am infricosat intelegandu-mi saracia. In loc sa ma bucur, eu mai
vartos m-am infricosat. Infricosata cu adevarat este, o suflete, sosirea
ceasului mortii pentru cei pacatosi,trandavi si pentru cei ce nu se sarguiesc
sa petreaca in curatenie viata aceasta vremelnica.Doar lucratorii cu rugaciune
si cu post se pot bucura in ceasul de despartire. Caci vad inaintea ochilor
osteneala cea mare a pustnicilor: privegherile, ajunarile, metaniile,
rugaciunile,lacrimile; si sufletul lor salta vrand sa plece din casa trupului,
la loc de odihna. Pe cand pacatosului ii este scarba de vremea
despartirii, el vede inaintea ochilor lenea sa, si tradavia.Insa nu i se mai da
voie sa graiasca ceva, in stradania lui de implinire a poruncii, dupa cainta ce
este atunci in inima lui. Inima lui s-a impietrit de atata lenevire si nu mai e
in stare sa se intoarca in clipa aceea.Vai mie, suflete ! Pentru ce nu te
ingrijesti de viata ta?. Pentru ce te risipesti atata in lumea care te
inconjoara? Fara de veste se va face chemarea ta si ce vei face acolo, daca
aici nu lucrezi nimic? Inaintea Divanului Judecatorului celui infricosat ce vei
raspunde?O, cum te fura vrajmasul si tu nu pricepi! Cum te jefuieste pe tine de
bogatia cea cereasca si tu nu cunosti, mandrule si risipitorule!Indelung
rabdatorule, Fiu al lui Dumnezeu, bunule, milostivule si prea blandule
Hristoase,sprijineste-ma ! Daruieste-mi, Mantuitorule, cugetare statornica la
viata ce va sa fie ca sa indeplinesc bine voia Ta. Macar la batranete fa-ma,
Doamne, ajutor si impreuna lucrator al Darului Tau ! O, cum oare voi putea sa
stau inaintea infricosatului Tau Scaun eu, risipitorul ?Cum ma voi afla eu,
nerabdatorul si cel fara de roada, impreuna cu cei desavarsiti; cu cei ceau
adus roada in voia Bisericii Tale. intru ce fel de osanda voi fi aruncat eu,
Doamne, atunci cand sfintii se vor cunoaste unii pe altii intru camarile cele
ceresti? Cind voi vedea pe Cuviosi, pe Drepti pe imparati, intru lumina
neinserata pe veci ducandu-se? lar pacatosii cei rai, mandri si trufasi, cei
ce-au benchetuit fara de grija, mergand sa arda in focul nestins.O, suflete
nepricepute, o suflete fara simtire, care ti-ai urat viata cea vesnica! Pana
cand obiceiul cel rau, cu pofte blestemate, te va robi pe tine? Oare
nadajduiesti, in levenirea ta, ca intarzie de-a veni sfarsitul tau? Nu ! Caci
va veni la tine ca un fulger ! Atunci cand nu te astepti, il vei auzi cum te
striga sa-ti platesti vama. Privegheaza, o, suflete, cu lacrimi rugandu-te
!Striga din toata inima spre a te gasi intors spre rugaciune in ceasul
despartirii, al mortii tale, pentru rugaciunile Prea Curatei Stapanei
noastre, Nascatoarea de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, si ale tuturor
Sfintilor Tai ca bine esti cuvantat in vecii vecilor
- Amin !.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu