Plansul de Joi seara
Iata, iarasi
cad la usa Stapanului meu cu cucernicie, inchipuindu-ma si strigand cu frica.
De folos ii este robului a nu fugi de mainile stapanului sau dupa ce-a gresit
lui ci mai vartos a starui langa dansul. Auzi, Stapane, suspinul meu si,
primeste graiul cererii mele pe care il aduc eu, pacatosul, cu cucernicie.Varsa
peste mine, ticalosul, macar o picatura din nesfarsitul noian al indurarii
Tale, ca sa am putina osardie spre a ma indrepta pe sine-mi. Caci daca nu
vei da lumina Darului Tau sufletului meu, nu voi mai putea sa-mi cunosc
pacatosenia.Vai mie, caci apucand inainte, pacatul a aflat loc de odihna intru
inima mea si ma innegreste si ma cufunda, silindu-ma pururea a-L intarata pe
Domnul Dumnezeu.O, vai mie, ticalosul ! Cum nu ma infranez eu de focul cel
nestins si cum nu ma cutremur, eu de muncile cele vesnice !Caci iata: a pus
lege in mine si fara intrerupere ma trage intru pierzare. Caci macar ca ma mustru
adesea si pacatele nu incetez sa le marturisesc, totusi raman cu sufletul intru
cele rele.Vazand nu vad, fiindca pacatuiesc. Nu ma ostenesc cu sufletul ca, in
adevar, sa ma indrept, ci,zi cu zi si fara intrerupere, pocainta mea o
prihanesc. Rob sunt pacatului, si nevrand fac raul,ca un ostasit de pacat, lui
ma supun. Si putand a fugi de el, m-am facut birnic lui, fiindca l-am lasat sa
ajunga imparat in mine.Platesc leafa trupului ingrijindu-mi patimile. Si macar
ca-mi dau seama ca ii sunt rob, cand mi se porunceste de catre el ascult fara
intarziere, fug de mania ce va sa fie, dar ca un caine legat in fier ma supun
in graba celui ce-mi porunceste. Urasc adica pacatui, fug de faradelege,
dar raman in patima, caci sunt robit. Ca un siroi curg asupra mea
patimile, ca o fantana adinca . se aduna in mine indemnurile lor. Inlauntrul
cugetului de multa vreme le-am unit cu mine si nu imi vine sa primesc despartire
de ele. Ma sarguiesc sa-mi schimb vrerea, dar iata ca-mi sta impotriva asezarea
cea dintii a patimilor mele. Imi ajuta necontenit sa ma imbogatesc
in patimi si datoria cea veche nu-mi ingaduie sa o platesc. Vreau sa-i dau
inapoi si el imi mai adauga. Si oricat ma-s sili ca sa platesc dintr-ansa, el
adauga necontenit tot altele, ca sa-mi arate intruna ca din a lui platesc. Si
vazind el ca necurmarea datoriei ma pleaca pe mine sa fiu ticalos, aseaza in
mine zilnic pofte noi si ma face sa uit patimile, ca sa nu le marturisesc. Ma intimpina
cu patimi straine, si implinindu-le pe acestea, le uit pe cele ce au venit
asupra-mi si necontenit descopar ca sunt dator.Alerg la patimi ca la niste
prieteni si, imprumutandu-ma de la dansele, le am ca niste stapani.Si cele pe
care cu putin inainte ma sarguiau ca sa ma izbavesc, iata ca acum ma fac,
printr-insele, rob desavarsit vandut.Ma chinuiesc sa tai si sa rup legaturile
lor si iata ca patimi noi ma cuprind si ma tin. Ma lupt si ma ostenesc sa scap
intru totul de stapanirea lor si la apropierea de lupta ma simt si ma descopar
un ecou al lor.O, cumplita stapanire in mine a legaturilor pacatului ! O,
stapanire a raului, a vicleanului balaur. Ma zbat sa scap de el si mai
mult ma prinde, ba inca si mintea mi-am vandut-o pacatului. De somn ma las
cuprins, cand vreau sa lupt. Nici macar sa ma rog nu-mi ingaduie vrajmasul, ci
ca intr-o funie de arama imi tine legata mintea si voind sa fug, nu lasa
legatura.Intemeind pacatul, tot mai adanc in mine trage zavorul puternic pe usa
cunostiiniei. Si pentruca nu cumva sa se uneasa cu Dumnezeu, aseaza drept
paznic la usa duhul rau . El mi-aduce mereu inainte tot felul de ganduri
proaste, si ma pleaca sa cred ca nu e judecata pentru dansele, pentru ca nimeni
nu le tine minte. Iar eu pun inainte oglinda cugetului si stiu ca deasupra mea
este spanzurata osanda. Cu aceasta ma tine pe mine, cu aceasta ma leaga, cu aceasta
ma vinde si ma cumpara, cu aceasta imi porunceste sa ma supun, dupa cum zice apostolul:
" Iar omul cel trupesc vandut
pacatului " (Romani). Caci pacatul, in trupul meufiind, imi stapaneste
mintea si sufletul, din pricina trupului pe care il unelteste si-l necajeste mereu
si-l impileaza. Nici a fugi nu poate, nici sa ma ajute. Vai mie, mort sunt eu,
cel vinovat ! Si. orb, cel ce vad ! Ca un caine m-am facut eu, omul. Si eu, cel
ce gandesc, m-am pogorat in rand cu necuvantatorele.Miluieste-te pe
sine-ti, o, suflete al meu ! Sarguieste-te, inainte de despartire, sa nu ne
incuiem afara impreuna cu fecioarele cele nebune ! Caci nu le e cu putinta a
mosteni viata celor mortiin pacat. Si nici a castiga cununa alergarii celei
bune, celor ce au dormitat.Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa marea Ta mila si,
dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Caci daca ma vei ajuta
sa ma izbavesc din ticaloasa robie a patimilor, atunci numai voi putea sa Te
slavesc ca pe Dumnezeul meu. Si daca numai Tu vei vrea, ma vei mantui! Si numai
daca ma vei binecuvinta Tu, ma voi izbavi.O, Doamne Dumnezeule! Cred ca poti
toate acestea si nu deznadajduiesc. Stiu ca dupa multimea indurarilor Tale, vei
curati multimea pacatelor mele. Stiu ca pe toti i-ai miluit si-i miluiesti pe
cei ce se intorc catre Tine din toata inima ! Marturisesc ca si eu m-am
indulcit de Darul Tau, am pacatuit ca nimeni altul. Tu, cel ce pe morti i-ai
sculat, ridica-ma pe mine, cel ce sunt mort cu pacatul.Tu, cel ce pe orbi i-ai
tamaduit, lumineaza si ochii cei intunecati ai inimii melei Tu, cel care din
gura sarpelui pe Adam l-ai izbavit, trage-ma si scoate-ma si pe mine din
noianul faradelegilor mele.Caci oaia Ta sunt si mancat de leu m-am facut cu
pacatele, dar fiu ma voi face, daca ma voi tamadui cu darul Tau.Lepadat m-am
facut ca un lepros, dar Tu, daca vei voi, sa ma curati ! Stiu, vai, ca
intrucunstinta am pacatuit ! Tu, Doamne, pe Zaheu l-ai miluit ca pe un vrednic.
Miluieste-mi si pemine care sunt netrebnic! Lup, era Pavel oarecand, gonind
oile Tale. Fiara era rupand oileTale, dar pastor l-ai facut cu darul Tau,
tamaduind si grijind oile Tale. Stiu ca el intru necunostinta a pacatuit. Dar
pe mine. Doamne, cela ce cu cunostinta am gresit, miluieste-ma cu darul Tau cel
covarsitor ! Vai mie ! Ma sfiesc de cei ce acum se sfiesc de mine, ca nu cumva
sa ma rusinez de dansii pentru pacatele mele cele ascunse! Ma rusinez de cei ce
m-au nascut pe mine. Ca vaduva din Evanghelie, care suparand pe Judecatorul cu
staruinta ei si-a dovedit cererea, vreau sa ma fac. Si ca prietenul cel
indraznet vreau sa ma arat catre Tine, prea bunule si singurul Stapan, ca
sa intorci sufletul meu cel ce in pacat s-a robit. Acela paine a cerut spre
mangaiere, iar eu dezlegarea sufletului de osteneala cer. Acela hrana trupeasca
a cerut, iar eu chemarea inapoi a sufletului cersesc. Asculta, ca un bun si
prea bun, glasul plangerii si al lacrimilor mele si intoarce-ma ca sa fac
rod bun de pocainta.Racoreste-mi arsita constiintei mele, innoindu-ma pe mine
cel invechit cu patimile pacatului,ca, de robia acestora dupa ce ma voi izbavi,
sa rasuflu cu usurare vazduhul slobozeniei mele sicu bucurie si veselie sa
slavesc bunatatea Ta !Stiu, o Stapane, ca milostiv esti, Doamne, si voiesti ca
sa ma schimbi. Astepti cu nespusa bucurie si bunatate rodul voirii mele.
Si gata esti ca sa ma miluiesti o, nemarginit de bunule Doamne ! Dar vrei sa
vezi asezamantul meu. Caci miluind, voiesti sa ma inveti. Si iertandu-ma,
voiesti sa ma castigi partas al imparatiei Tale.Vai de simtirea mea ! Vai de
ticalosia mea ! O, grasul si pamantescul suflet ! O, inima razvratita ! O,
gura. plina de amaraciune ! O, gitlej, mormant deschis ! Pentru ce nu-ti aduci aminte
o, suflete, de calea netrecuta a despartirii tale? Pentru ce nu te gandesti
catre calatoria aceea? Pentru ce iti tragi asupra-ti pedepsele cele vesnice? Ce
faci o, suflete, petrecand ca un animal fara de pricepere ?Vai, mie cum aleg
intunericul mai mult decit lumina!Cum pe placerea care astazi este, dar maine
nu mai e, o iubesc mai mult decat bunatatile cele vesnice si negraite.Vai mie,
cum voiesc, decit podoaba aceea in chipul soarelui, mai mult pe cea intunecata
si innegrita s-o imbrac.
Cum, decat
imparatia Cerurilor, mai mult cinstesc locuinia cea intunecata si innegrita a iadului
eu, pacatosul, singur si intru cunostinta voind sa ma ranesc.Vino-ti in fire,
suflete ! Teme-te de Dumnezeu! Slujeste-L ! Slujeste-I intru toate faptele
bune,ca sa nu primesti din mana Lui indoite pedepse. Iubeste pe Dumnezeul tau
si umbla in calea Lui cu dreapta credinta. Intelege o, suflete, ca veacul
acesta se aseamana locului de lupta al balaurului... Balaurul cel tare,
negresit se nevoieste sa biruiasca. El se surpa si e batjocorit de unii care
vedem ca se incununeaza prin inselarea lui. Altii prin amaraciunea pricinuita
de el,veselia vesnica o dobandesc, altii, prin placerea lor, amaraciunea vietii
vesnice vedem ca oafla. Unii, prin lepadarea de sine, pe diavol il biruiesc.
Iar pe altii, care se infasoara in sine, cuinlesnire el ii biruieste. Celor ce
iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul lor, razboiul cu diavolulli se pare usor.
Dar celor ce iubesc lumea, razboiul greu si nesuferit le este.Intelege, suflete
ticaloase, ca bucuria veacului acesta si desfatarea si odihna lui, pline de scarbe
si amaraciune sunt. Iar necazurile si rastignirile luptei bucurie negraita si
viata vesnica pricinuiesc.Intoarce-te, o, suflete ! Nevoieste-te intru
liniste! Ca ceasul mortii si al despartirii sa nu te prinda nepregatit.
Intelege o, suflet al meu, care iti este chemarea. Cum iti este priceperea,cum
mergi, pentru cine si pana cand? Toti la sfarsitul lucrurilor celor pamantesti
au sosit, deci sfarsitul va sosi si la a ta neingrijire.Intoarce-te o, suflete,
la Domnul ! Intoarce-te cat mai ai timp !Incredinteaza-ti viata cu hotarare in
mamile lui Dumnezeu !Lucreaza cu El si pentru El ! Si pregateste-te ca sa intri
in a Lui slava atunci cand, din indurare, va binevoi sa te cheme la El, caruia
i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea,acum si pururea si in vecii
vecilor
- Amin !.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu