Drept-măritori creştini,
Mergând
pe firul istoric al acestei pilde, remarcâm la un moment dat o expresie aparent
nesemnificativă, dar care, pentru tema noastră, este uimitor de revelatoare.
După ce fiul cel rătăcit hotărăşte să se întoarcă, se spune că,, sculându-se a venit la tatăl său. Şi încă
departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă de el...”. În
aceste ultime cuvinte ni se arată că tatăl
era într-o aşteptare continuă, altfel nu l-ar fi văzut de departe.
Inţelegem, aşadar, că în fiecare zi, cu mâna streaşină la ochi, scruta zările,
cu bătăi accelerate ale inimii, doar- doar îşi va vedea fiul întorcându-se. Ca
să înţelegem şi mai bine mesajul acestei expresii mai – sus citate, reproducem
aici una dintre cele mai cunoscute istorioare, care se asociază minunat pildei
despre care vorbim: Se spune, la fel ca în pilda noastră, că într-o familie
oarecare unul dintre copii şi-a cerut partea de moştenire şi a plecat în lumea
largă, din dorinţa de a fi liber şi a face tot ce pofteşte. Dar, precum se
întâmplă în astfel de cazuri, în scurtă vreme sacul moştenirii s-a golit, şi
rămânând pe drumuri, ar fi dorit să se întoarcă acasă. Numai că îi era foarte frică de tatăl său,
pe care-l ştia om aspru. Pentru că, totuşi, nu numai foamea, dar şi dorul de
casă îl îndemnau să încerce cumva, a recurs la o stratagemă. I-a scris mamei,
pe care o ştia mai îngăduitoare, următoarele rânduri: ,, Mamă, am rămas pe drumuri, îmi
pare rău de tot ce am greşit, aş vrea să mă întorc, dar mi-e foarte frică de
tata. Te-aş ruga să-l îmbunezi. Dacă vei reuşi, atârnă în pomul din faţa casei
o batistă albă. Eu am să vin cu trenul şi, în clipa în care voi trece prin
dreptul casei, mă voi uita pe geam şi, dacă voi vedea batista, înseamnă că tata
m-a iertat şi voi veni. Dacă nu, voi pleca mai departe să-mi ispăşesc păcatele
multe şi grele pe care le-am făcut...”. Aşa se face că intr-o bună zi, fiul cu pricina s-a urcat în trenul care
avea în traseu satul natal şi care trecea chiar prin dreptul casei părinteşti.
De frică să nu vadă cumva pomul fără batistă, când se apropia de casă a rugat
pe cineva din compartiment să privească pe geam, avertizându-l mai înainte
asupra pomului şi a celorlalte. Ce credeţi că a văzut călătorul respectiv?
Pomul din faţa casei era plin de batiste şi alte albituri! Ce se întâmplase, de
fapt? După ce mama i-a arătat scrisoarea tatălui, acesta nu numai că s-a
îmbunat, dar i-a spus femeii să pună în pom cât mai multe albituri, ca nu cumva
din mersul trenului iul său să nu observe acea batistuţă, şi să plece...
Iubiţi
credincioşi,
După cele
arătate mai sus, nădăjduim să vi se lumineze în suflet şi mai tare imaginea
Dumnezeului iubirii, mai mult decât al Dumnezeului dreptăţii. Asta nu înseamnă
că vă îndemnăm la delăsare, Doamne fereşte! Nimeni nu trebuie să zică: ,, Da,
am înţeles. Pot să fac ce vreau, că Dumnezeu e bun şi mă iartă!”. Căci
se întâmplă adesea ca atunci când păcătuim, diavolul să ne îndemne a gândi
numai la Dumnezeul iertării, iar când ne pocăim, tot El să ni-L arate pe
Dumnezeul dreptăţii, ca să ne înfricoşeze şi să ne descurajeze. Noi ştim însă
că numai ducând o viaţă creştinească adevărată, în duh de smerenie şi pocăinţă,
Dumnezeul iubirii ne iartă. Căci zice Părintele Teognost, un călugăr
constantinopolitan din secolul al IX-lea: ,, Dumnezeu este foc arzător şi,
dacă te atingi de El fiind aur şi argint, să nu te temi că vei arde, cum nu
s-au temut nici tinerii din Babilon. Dar dacă eşti de iarbă sau de paie, vei fi
nimicit!”.
Desigur, nimeni nu va fi nemintos să afirme că este de aur sau de
argint... Dar, în duhul smereniei şi al pocăinţei dovedite prin fapte, vom
alunga în acelaşi timp şi gândurile deprimării, care vin de la Cel- Rău, şi vom
nădăjdui în Dumnezeul iubirii. Faţa iubitoare a lui Dumnezeu- Tatăl ne-a fost
arătată cu prisosinţă de Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, vrând parcă să
ne invite a crede mai cu tărie în Dumnezeul iubirii decât al dreptăţii. Poate de
aceea Sf. Isac Sirul a făcut o afirmaţie stranie pentru unii, contrariată
chiar, la prima vedere: ,, Nu huliţi spunând că Dumnezeu este drept!”:
Iar dacă luăm numai câteva exemple din
Noul Testament , vom observa fără greutate că El Însuşi a pus parcă dreptatea
deoparte: pilda lucrătorilor tocmiţi la vie(,, drept” era ca cei din urmă să fie plătiţi cu mai puţini dinari);
Parabola cu smochinul neroditor(de ce să se usuce, dacă ni se spune desluşit
că,, nu era timpul smochinelor”-
Marcu 11,13?); în episodul cu Marta şi Maria, Marta care era atât de sârguincioasă
în a fi gazdă bună, este ,, nedreptăţită”
în favoarea Mariei, care nu făcea nimic...; dar cazul femeii adultere? ,, Drept” era ca Mântuitorul s-o condamne,
spre a fi ucisă cu pietre, dar El oface scăpată! Şi, în general, Iisus vădeşte
o statornică preferinţă pentru vameşi, desfrânate, păcătoşi, ceea ce
contravine, nu-i aşa?, spiritului dreptăţii! Mai lămurit, chiar această pildă a
Fiului Risipitor ne arată spre final că fiul cel mare, cel,, cuminte” şi ,,ascultător”, nu s-a bucurat de apreciera de care a beneficiat cel
mic, vinovat de toate relele, care, în plus, a fost primit într-o clipită în
casa pe care singur o renegase... După logica omenească, toate cele de mai
sus,, şi multe altele încă” ţin de
un vădit spirit de ,, nedreptate”.
După logica pedagogiei divine, ele ţin, însă, de duhul iubirii şi iertării nemărginite.
Căci Dumnezeul noului Legământ este, cu prisosinţă, un Dumnezeu al iubirii şi
al iertării.
Iubiţi
ascultători,
Încrezători
pedagogiei divine, nădăjduim şi noi în iertarea şi îmbrăţişarea lui Dumnezeu. Dacă
ne vom întoarce cu lacrimi, precum fiul din pilda de astăzi, Dumnezeu, care, ne
aşteaptă permanent şi care ne observă chiar şi cei mai timizi paşi de
apropiere, ne va întâmpina îmbrăţişându-ne şi căzând pe grumazul nostru. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu