Plansul de Sambata seara
Si astazi,
Doamne, cu fata rusinata si-n pamant plecata, indrazesc catre Tine, Stapanul ingerilor
si Ziditorul tuturor, eu ca ce sunt pamant si cenusa, ocara oamenilor si
defaimarea norodului, vierme si nu om. Sunt mustrat si prihanit cu totul, plin
de durere si de intristare.Cum voi cauta catre bunatatea Ta, Stapane? Ce fel de
limba necredincioasa si intinata voi indrazni sa misc catre Tine? Si cum voi
face inceputul marturisirii mele? Peste masura amintinat eu, ticalosul, numele
Tau. Si mai ticalos decat curvarul din Evanghelie am vietuit curveste. Caci pe
acela ce este intru mine dupa chipul Tau l-am intinat si l-am lasat fara
paza.Care pacate ale mele, eu ticalosul, voi cere mai intaii sa mi le ierti? Pe
cele intru cunostinta,cu neasemanare neiertate? Sau a tuturor calcaturilor de
porunci pe care, cu gandurile mele sicu simturile, nevraind le-am
savarsit?Stiu, Doamne, ca, pentru multele intinari ale sufletului meu si pentru
necuratia mea, nu sunt vrednic de chemarea Ta. Nu pot sta intru rugaciune
inaintea Ta. Nu pot sa caut si sa privesc la inaltimea cerurilor, caci
pornirile rele, fara randuiala uneltind, intru totul sufletul l-au
intinat.Haina cea de nunta a Botezului mi-am manjit. Caci toata mintea s-a
framantat in ganduriledracilor. Prin toate lucrurile si gandurile, pururea Te
amarasc. Iar pe vrajmasul meu, care selupta cu mine de-a pururi, il trag catre
mine si lui ii slujesc. Cugetul ma mustra, fata mi se rusineaza in inima mea.
Osandit de mine insumi, astept judecata Ta.O, cum ma da pe fata inversunarea din
mine! Si cum, fara intrerupere, in noroi ma tavalesc.De-a pururi cu ganduri
desfranate ma pangaresc. Caci din pruncie chiar m-am facut vas pacatului.
Si acum, in fiecare zi, stiind ca ma asteapta Judecata, eu totusi pacatuiesc.
Nu vreau sa ma impotrivesc poftelor trupului. Ci intocmai, intotdeauna, ma
ratacesc si patimilor robesc.Vai mie Doamne! - indelunga Ta rabdare cat de rau
am cheltuit-o. Vai mie! Vremea vietii am petrecut-o in desertaciuni.
Doamne, sa nu ma mustri cu mania Ta! Sa nu dai la vedere toate lucrurile mele
cele urate si necuviin- cioase ca sa le afle toata lumea. si nici inaintea
ingerilor,spre osana vesnica sa nu ma dai. Stiu ca de toata rusinea si de toata
osanda sufletului sunt vrednic, Stapane! O, cum voi putea plange orbirea
sufletului meu? Cum voi plange atata necunostinta? Cum voi plainge voirea mea
atat de patimasa si nepocaita?Alaturatu-m-am cu dobitoacele cele fara de minte
si m-am asemanat lor. Gol m-am facut eu,ticalosul, prin a mea trandavie caci
strain sunt de cei ce intru rugaciune si intru priveghere s-au nevoit. Cauta
spre mme, Stapane, cu mila dintru inaltimea cea sfanta a Ta. Vezi neindreptarea
sufletului meu celui ticalos si cu judecatile Tale miluieste-ma si ma
indreapta.Ca si cum as sta inaintea Sfantului Scaun al Slavei Tale, ca si cum
m-as fi atins de preacuratele Tale picioare, asa ma rog si ma daruiesc Tie cu
inima zdrobita.Miluieste-ma, Milostive, pe mine, faptura Ta. Intoarce-ma pe
mine cu Darul Tau. Stiu ca toatele poti si cu neputinta nimic nu este
inaintea.Ta. Sa nu astepti vointa mea cea stricata, caci nuam osardie spre a ma
indrepta. Plangeti toata firea cea vazuta si nevazuta, pentru mine, celcare
intru pacate si-n patimi de tot am imbatranit. Plangeti pentru mine, cel care
pentru cei cema vad sunt intreg si intelept, dar pe dinlauntru de-a pururea
curvesc.O, suflete ticalos, s-a apropiat dezlegarea ta de trup! Pentru ce te
veselesti de privirile celestraine de tine, de care vrei sa te lasi? Cu care
lucruri ai veselit pe Domnul, pe Nascatoarea de Dumnezeu, pe Sfinti si pe
vecinii tai?Trezeste-te, suflete ticalos, ca sa nu te afli in scarbe si-n
suspine! Ca sa nu plangi fara de folosin vecii vecilor. Caci de ar veni atunci
toate in mintea ta, nu te vei ajutora. acum este vremearascumpararii, pe care
toti au folosit-o.Trimite-mi puterea Ta, Doamne, spre ajutor.Intoarce-ma si
miluieste-mi inima, care s-a facut pestera si locas dracilor. Nu sunt
vrednic sa-ti cer iertare, Doamne, ca de multe ori m-am fagaduit sa ma pocaiesc
Tie si mincinos al fagaduintei m-am facut. De multe ori m-ai ridicat si eu
iarasi am cazut. Pentru aceasta atrag osanda asupra mea si marturisesc ca sunt
vrednic detoata munca si pedeapsa. Caci de cate ori mi-am luminat mintea cea
intunecata si ai adunatdin ratacire gandurile mele si eu iarasi, cu sufletul
meu, vin spre cel rau.Totul ma inspaimanta si ma cutremur cand ma gandesc cum
m-a biruit patima. Cum voi povesti darurile ce mi s-au dat mie de la Darul
Tau Doamne, pe care eu, ticalosul, le-amlepadat si le lepad din pricina
lenevirii mele! Caci Tu Stapane, cu nenumarate daruri m-aiumplut pe mine, iar
eu, ticalosul, Ti-am rasplatit cu cele potrivnice.Si Tu, Doamne, cel ce firesc
ai indelunga rabdare si adincul milostivirii, sa nu ma parasesti casa fiu taiat
precum smochinul cel neroditor. Sa nu te grabesti a ma secera din viata crud si
fara de vreme. Sa nu ma rapesti pe mine nefiind pregitit. Sa nu ma ridici pe
mine mai inainte de a-mi aprinde candela. Sa nu ma iei pe mine neavand
imbracaminte de nunta. Ci ca un bun iubitor de oameni, miluieste-ma pe mine, si
daruieste-mi ani de pocainta. Si nu pune sufletul meu gol, la jalnica mustrare
inaintea infricosatului Tau Divan. Caci daca dreptul abia se mantuieste, apoi
eu cel necredincios pacatos unde ma voi arata? Si daca stramta si necajita este
calea ce duce in viata, atunci eu, cel ce am benchetuit desfatandu-ma si
inaltandu-ma,cum ma voi invrednici bunatatilor celor vesnice? Tu Doamne,
Mantuitorul meu, Fiu al adevaratului Dumnezeu, in dar intoarce-ma de la
rautatea ce este in mine si din pierzare.La mila Ta nazuiesc eu, ratacitul.
Primeste suspinele mele ca pe lacrimile curvei. Caci Tu, stii,Stapane, cat de
lesne e alunecarea spre pacat a firii omenesti!Adu-ti aminte ca din tinerete se
pleaca mintea omului spre cele rele. Sa nu te manii asupra noastra, ci
deschide-mi usa milei Tale.Sa nu biruiasca trandavia mea iubirea Ta de oameni,
sa nu biruiasca lenevia mea sarguinta Ta.Primeste, Stapane, si auzi intinata si
nevrednica mea rugaciune. Cela ce nu Te intorci de la rugaciunea pacatosilor.
Cela ce dai mana celui ce zace jos. Povatuieste-ma pe mine la fricaTa! Da-mi
lacrimi de umilinta !Am ridicat ochii cei duhovnicesti ai sufletului meu catre
Tine, Doamne. Sa nu ma lepezi de la fata Ta, ca Binecuvantat este numele Tau in
vecii vecilor – Amin!.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu